Unde te poţi ascunde de caniculă? Ai putea pleca în Alpi la schi, alunecând cu viteză pe un gheţar, precum Marea de Gheaţă de la Chamonix. S-ar putea însă să fii nevoit să scoţi mult prea mulţi bani din buzunar. Desigur, ai putea călători în Laponia, dar parcă e mai interesant atunci când eşti oaspetele lui Moş Crăciun… Dar cel mai simplu, ieftin şi pitoresc este să explorezi miezul pământului. În peşteri (iar în România sunt atât de multe, încât ai de unde alege şi unde mai pui că fiecare are altceva de dezvăluit!), temperatura este scăzută tot timpul anului, încât chiar şi în toiul verii, oricât de curajos te-ai crede, tot ai nevoie de ceva haine în plus. De asemenea, peşterile se află în zone turistice foarte generoase, fiind un popas sau o clipă de răgaz dintr-o călătorie mai amplă.
O parte din peşteri sunt deschise doar speologilor, fiind dificil de explorat (cu tuneluri înguste, care se prăbuşesc în măruntaiele pământului, galerii inundate sau lacuri a căror adâncime nu o poţi bănui), fie găzduiesc vieţuitoare rare, adaptate unui mediu vitreg. Alte peşteri măsoară doar câteva sute de metri şi le poţi întâlni în zone turistice foarte populare: Peştera Liliecilor de la Moeciu (pe tavan pot fi observaţi lilieci, uneori la doar câţiva centimetri de tine), Peştera Ialomiţei din Bucegi (chiar lângă intrare a fost construită o bisericuţă) sau Peştera Dâmbovicioara, aflată în culoarul Rucăr-Bran. Altele sunt impresionante, cu săli împodobite cu stalactite şi stalagmite, forme ce au stârnit imaginaţia vizitatorilor.
PEŞTERA URŞILOR
Şi-a primit numele de la cele peste 100 de schelete de urşi care au fost descoperite aici. Fiind vorba de o specie dispărută cu 15.000 de ani în urmă – Ursus spelaeus -, peştera a fost declarată monument al naturii. Cu toate acestea, este permisă vizitarea doar a nivelului superior, urmând un traseu bine stabilit. A fost descoperită din întâmplare în anul 1975, atunci când se făceau lucrări la o carieră de marmură aflată în imediata apropiere. După amenajări a intrat în circuitul turistic, fiind una dintre cele mai vizitate peşteri din România.
Cei aproape 850 de metri care pot fi exploraţi reprezintă o trecere succesivă prin trei galerii: Urşilor, Racoviţă şi Lumânărilor. În prima galerie se află copia scheletului celui mai mare urs descoperit vreodată în Europa (originalul se află în nivelul inferior, considerat rezervaţie ştiinţifică, accesul fiind permis doar cercetătorilor). Ceea ce impresionează cel mai mult sunt stalactitele şi stalagmitele ce întruchipează forme fantastice, imaginaţia vizitatorilor numindu-le Sfatul Bătrânilor, Casa Piticilor, Palatele Minunate, Lacul cu nuferi sau Altarul Bisericii.
În Peştera Urşilor, temperatura este constantă tot timpul anului (aproximativ 10 grade C) şi poate fi vizitată în fiecare zi a săptămânii, exceptând ziua de luni. Taxa de intrare este de aproximativ 15 lei.
Datorită distanţei relativ mici ce o desparte de Oradea şi Băile Felix (aproximativ 80 de kilometri), vizitarea peşterii poate fi inclusă în cadrul unui itinerariu mai amplu. În aceeaşi zonă mai pot fi vizitate staţiunea 1 Mai (renumită pentru izvoarele sale termale) sau Cetatea Biharea (aflată la 13 kilometri de Oradea, reşedinţa de secol X a lui Menumorut).
PEŞTERA SCĂRIŞOARA
Aici temperatura este şi mai scăzută (la limita de îngheţ), suficientă pentru a „ţine în viaţă” cel mai mare gheţar din România. Merită să vii până aici chiar şi numai pentru a privi pentru câteva minute acest fenomen unic în Europa. Gheaţa are o vechime de 4.000 de ani, ceea ce le permite cercetătorilor să pornească într-o călătorie în trecut, putând fi astfel descifrate schimbările climatice. Intrarea în peşteră se face printr-un tunel ce coboară 48 de metri, turiştii având la dispoziţie, în zonele mai dificile, scări metalice. Sala principală – Sala Mare – are 17 metri înălţime şi cuprinde în mijloc gheţarul. În fundal se dezvăluie biserica, formată din mai multe stalagmite de gheaţă. În această peşteră a fost descoperit un schelet de capră neagră. Celelalte galerii ale peşterii sunt interzise accesului vizitatorilor, fiind astăzi rezervaţii ştiinţifice.
Pentru a ajunge la Peştera Scărişoara trebuie să treceţi prin Câmpeni (aflat la 480 kilometri distanţă de Bucureşti), urmând alţi 32 de kilmetri până în localitatea Gârda de Sus. De aici veţi porni pe un drum forestier, aproximativ 15 kilometri, până la gheţar. Sau vă puteţi încumeta cu rucsacul în spate pe un traseu marcat cu cruce roşie (aproximativ 2-3 ore). Gheţarul merită însă orice efort, iar taxa de intrare de doar 5 lei este mult prea mică pentru privilegiul de a fi martorii unui fenomen special.
PEŞTERA MUIERILOR
Este prima peşteră electrificată din România, iar numele i se trage de la faptul că aici se adăposteau în timpul războaielor şi al năvălirilor femeile şi copiii. Interesant este că această peşteră a fost locuită de civilizaţii primitive, dovadă fiind vestigiile desoperite aici de cercetători. De asemenea, au fost scoase la lumină mai multe schelete de animale sălbatice, în special mistreţi, urşi şi lupi. Din cei 3.600 de metri ai peşterii, doar ceva mai mult de 500 de metri sunt accesibili turiştilor. Cu toate acestea, stalactitele şi stalagmitele sunt impresionante: Candelabrul Mare, Stânca Însângerată (scurgerile de oxid de fier dau un aspect dramatic), Sala Turcului, Vălul Muierii, Cascadele Împietrite, Cupola Altarului, Sala Minunilor.
Peştera poate fi vizitată de-a lungul întregului an, iar taxa de intrare este de 5 lei. În apropiere, la mai puţin de 10 kilometri se află Peştera Polovragi, una dintre cele mai lungi din România (este electrificată, dar nu poate fi vizitată decât o parte din ea). Legenda spune că aici ar fi trăit Zamolxe, iar picăturile de apă ce cad sunt de fapt lacrimile lui izvorâte din durerea pricinuită de cucerirea Daciei. Şi tot la câţiva kilometri se află Mănăstirea Polovragi (edificiu de secol al XVII-lea). Cazarea se poate face atât în Polovragi, cât şi în Baia de Fier, la pensiuni de trei stele (140 lei camera) sau două stele (70 lei camera).
Pentru a ajunge la Peştera Muierii sau la Polovragi, va trebui să treceţi mai întâi de localitatea Baia de Fier (aflată la 260 de kilometri de Bucureşti, străbătând Râmnicu-Vâlcea şi Horezu).
Un text de Simona Lazăr
Leave a Reply